Unul dintre adevărurile cele mai uimitoare și aducătoare de smerenie despre Dumnezeu este că El este absolut liber de orice nevoie sau dependență. Existența Lui, împlinirea voii Sale și fericirea sau buna Sa plăcere nu depind de nimeni sau nimic din afara Lui. El este singura Ființă cu adevărat existentă în Sine, suficientă în Sine, care Se susține pe Sine, independentă și liberă. Toate celelalte ființe își derivă viața și fericirea de la Dumnezeu, dar tot ceea ce este necesar pentru existență și fericirea perfectă a lui Dumnezeu se găsește în El Însuși. Lui Dumnezeu nu Îi lipsește nimic, nefiind dependent de nimeni. A susține sau chiar a sugera că Dumnezeu l-ar fi creat pe om pentru că El ar fi fost singur sau incomplet este o contradicție grosolană a învățăturii Scripturii. Dumnezeu nu a creat nici universul și nici omul pentru că El avea vreo nevoie, ci pentru că El a dorit să Își descopere abundența infinită a perfecțiunilor, gloriei și bunătății Sale.
1. În Scriptură, un nume are o semnificație mare prin aceea că el revelează adesea ceva despre acela care îl poartă. Ce nume este atribuit de Dumnezeu propriei Persoane în Exod 3:14? Ce ne comunică acest lucru despre suficiența Sa de Sine?
a) Exod 3:14 — „Dumnezeu a zis lui Moise: «Eu sunt Cel ce sunt.» Şi a adăugat: «Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: 'Cel ce Se numeşte «Eu sunt» m-a trimis la voi.'»"
Eu sunt Cel ce sunt. Acest nume demonstrează că existența lui Dumnezeu nu a fost cauzată și nici nu depinde de nimic sau de nimeni din afara Sa. Este natura lui Dumnezeu să existe, astfel că El pur și simplu este fără vreun efort. Dumnezeu nu are vreo nevoie ce trebuie satisfăcută, niciun gol care ar trebui umplut, și niciun scop care ar necesita ajutor din afara Lui.
1 Corinteni 15:10 — „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toţi, totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine."
În 1 Corinteni 15:10, apostolul Pavel afirmă un lucru care se aplică tuturor oamenilor: „prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt". Doar Dumnezeu este în măsură să spună: „EU SUNT CEL CE SUNT", în virtutea perfecțiunilor și a puterii Sale.
2. Ce ne învață următoarele pasaje ale Scripturii despre existența și suficiența de Sine a lui Dumnezeu? Cum demonstrează aceste atribute măreția lui Dumnezeu?
a) Psalmul 36:9 — „Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina."
b) Ioan 5:26 — „Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine."
OBSERVAȚII: Viața sau existența lui Dumnezeu nu este derivată de la nimeni și nimic din afara Lui. El este viață. Natura Lui este să existe. Existența tuturor celorlalte lucruri – vizibile sau invizibile, animate sau fără viață – depinde de El. Doar Dumnezeu este pe deplin liber de orice nevoi sau de orice dependențe.
3. Suficiența de sine a lui Dumnezeu demonstrează măreția Lui infinită și locul Lui înălțat peste creația Sa. Toate lucrurile depind de El pentru însăși existența lor, dar El nu depinde de nimeni. În Faptele Apostolilor 17:22-31 găsim predica apostolului Pavel înaintea filozofilor epicurieni și stoici din Atena. În versetele 24-25, el respinge perspectivele lor idolatre prin a face trei afirmații foarte importante despre Dumnezeul cel viu și adevărat. Ce ne învață aceste afirmații despre suficiența de Sine a lui Dumnezeu și despre relația dintre El și creația Sa?
Faptele Apostolilor 17:24-25 — „Dumnezeu care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile."
a) Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini omenești (v. 24).
OBSERVAȚII: În Isaia 66:1-2, Dumnezeu afirmă:
Isaia 66:1-2 — „Aşa vorbeşte Domnul: «Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă? Toate aceste lucruri doar mâna Mea le-a făcut şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa», zice Domnul. «Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.»"
1 Împărați 8:27 — „Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă, cu cât mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu!"
b) Dumnezeu nu este slujit de mâini omenești (v. 25).
c) Dumnezeu nu are nevoie de nimic (v. 25).
4. În încheierea studiului nostru asupra existenței și a suficienței de sine a lui Dumnezeu, ne vom îndrepta către Psalmul 50:8-15. Ce ne învață el despre aceste atribute ale lui Dumnezeu și despre relația noastră cu El? Are cumva Dumnezeu nevoie de vreun lucru din partea noastră? Ce dorește Dumnezeu de la poporul Său?
Psalmul 50:8-15 — „Nu pentru jertfele tale te mustru, căci arderile tale de tot sunt necurmat înaintea Mea. Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale. Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor. Eu cunosc toate păsările de pe munţi şi tot ce se mişcă pe câmp este al Meu. Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea. Oare mănânc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sângele ţapilor? Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Preaînalt! Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!"
OBSERVAȚII: Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul nostru și nici măcar de jertfele noastre. Ceea ce Dumnezeu cere de la poporul Său este încredere, recunoștință și ascultare.
1 Samuel 15:22 — „Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor."