Cuvântul „atotputernic" provine din termenul latin omnipotens [omnis = tot + potens = puternic] și se referă la atributul de a avea putere infinită sau nelimitată. În ceea ce Îl privește pe Dumnezeu, termenul acesta are sensul că El poate face tot ceea ce a hotărât să facă, și nicio persoană sau forță nu Îl poate împiedica sau obliga să facă altceva sau contrariul. A spune că Dumnezeu poate face orice lucru înseamnă că El poate face orice este în acord cu natura Lui infinit de sfântă, dreaptă și iubitoare. El nu Se poate contrazice — nu poate fi crud sau egoist, nu poate minți, nu poate încălca o promisiune, nu poate face lucruri absurde (de exemplu o să facă cercuri pătrate, triunghiuri cu patru colțuri sau pietre atât de grele pe care El să nu le poată ridica). Pentru necredincioși, caracterul atotputernic al lui Dumnezeu inspiră groază, întrucât niciun om nu poate să stea împotriva voii Lui sau să scape de judecata Sa.

1. În Scriptură, numele unei

Matei 5:13-16

13. Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, și călcată în picioare de oameni.

14. Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.

15. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună supt obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. >

Unul dintre adevărurile cele mai uimitoare și aducătoare de smerenie despre Dumnezeu este că El este absolut liber de orice nevoie sau dependență. Existența Lui, împlinirea voii Sale și fericirea sau buna Sa plăcere nu depind de nimeni sau nimic din afara Lui. El este singura Ființă cu adevărat existentă în Sine, suficientă în Sine, care Se susține pe Sine, independentă și liberă. Toate celelalte ființe își derivă viața și fericirea de la Dumnezeu, dar tot ceea ce este necesar pentru existență și fericirea perfectă a lui Dumnezeu se găsește în El Însuși. Lui Dumnezeu nu Îi lipsește nimic, nefiind dependent de nimeni. A susține sau chiar a sugera că Dumnezeu l-ar fi creat pe om pentru că El ar fi fost singur sau incomplet este o contradicție grosolană a învățăturii Scripturii. Dumnezeu nu a creat nici universul și nici omul pentru că El avea vreo nevoie, ci pentru că El a dorit să Își descopere abundența infinită a perfecțiunilor, gloriei și bunătății

Unul dintre cele mai uimitoare atribute ale lui Dumnezeu (și unul dintre multele care Îl deosebesc de întreaga creație) este existența Lui veșnică – anume că El este fără început și fără sfârșit. Nu a fost niciodată o vreme când El să nu fi existat, și nu va fi vreodată o vreme când El să înceteze să existe. El este dinainte de toate lucrurile și va rămâne în existență după ce toate lucrurile vor fi trecut. Veșnicia lui Dumnezeu nu înseamnă doar că El a existat și va exista dintotdeauna pentru un număr infinit de ani, ci indică faptul că El este în afara timpului și a vârstei, fiind existent și neschimbat dintotdeauna. Nicio persoană sau lucru creat nu este părtaș acestui atribut al Lui. Noi existăm pentru o clipă, dar Dumnezeu este veșnic. El ne-a creat pe noi, dar pe El nu L-a creat nimeni. Noi depindem de El chiar pentru existența noastră, dar El nu depinde de nimeni și de nimic. Existența noastră pământească trece precum nisipul în clepsidră, dar El rămâne în veac. El

Scriptura ne învață că Dumnezeu este perfect și că Persoanei și lucrărilor Lui nu le lipsește nimic. Nu există posibilitatea vreunui defect în Dumnezeu. Perfecțiunea lui Dumnezeu are unele implicații foarte importante. În primul rând, ea ne asigură că Dumnezeu nu Se va schimba. El nu poate deveni mai bun decât este, pentru că El este deja perfect; de asemenea, El nu poate deveni mai puțin bun, întrucât ar înceta astfel să mai fie Dumnezeu. În al doilea rând, perfecțiunea Lui ne asigură că Dumnezeu este vrednic de încrederea noastră absolută.

Dumnezeu este perfect în fiecare aspect al caracterului Lui. Întrucât constituie o extensie a caracterului Lui, lucrările lui Dumnezeu sunt la rândul lor perfecte. Implicațiile acestui adevăr sunt imense și ar trebui să ne conducă la o încredere care să învingă cele mai mari îndoieli ale noastre. Tot ceea ce Dumnezeu a făcut dintotdeauna sau ceea ce El va face în univers și în fiecare din

Scriptura ne învață că Dumnezeu este perfect și că Persoanei și lucrărilor Lui nu le lipsește nimic. Nu există posibilitatea vreunui defect în Dumnezeu. Perfecțiunea lui Dumnezeu are unele implicații foarte importante. În primul rând, ea ne asigură că Dumnezeu nu Se va schimba. El nu poate deveni mai bun decât este, pentru că El este deja perfect; de asemenea, El nu poate deveni mai puțin bun, întrucât ar înceta astfel să mai fie Dumnezeu. În al doilea rând, perfecțiunea Lui ne asigură că Dumnezeu este vrednic de încrederea noastră absolută.

Dumnezeu este perfect în fiecare aspect al caracterului Lui. Întrucât constituie o extensie a caracterului Lui, lucrările lui Dumnezeu sunt la rândul lor perfecte. Implicațiile acestui adevăr sunt imense și ar trebui să ne conducă la o încredere care să învingă cele mai mari îndoieli ale noastre. Tot ceea ce Dumnezeu a făcut dintotdeauna sau ceea ce El va face în univers și în fiecare din

Există un sigur Dumnezeu și doar El este măreț. Toate celelalte ființe și lucruri sunt total dependente de bunătatea și puterea Lui. Nu ar trebui niciodată să se facă vreo comparație între Dumnezeu și orice altă creatură sau lucru. Fiind Creatorul existent în Sine, El se află infinit deasupra creației Sale finite, dependentă de El. Nici măcar cel mai puternic arhanghel nu se apropie de a fi ca Dumnezeu, la fel cum cel mai neînsemnat microb nu se poate compara cu El! Acest adevăr este extrem de important în contextul bisericii. În Scriptură și în istoria Bisericii nu există bărbați sau femei măreți ai lui Dumnezeu; nu există decât bărbați și femei slabi, păcătoși și necredincioși, ei aparținând unui Dumnezeu măreț și îndurător!

a) > Psalmul 95:3 — „Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare mai presus de toţi dumnezeii."

Mărturia Scripturii este aceea că Dumnezeu dorește o relație personală cu creația Lui, în special cu omul, care a fost creat după chipul Său (Geneza 1:27). Acesta este unul dintre cele mai mărețe adevăruri ale creștinismului. Dumnezeu nu este impersonal, incapabil de a intra într-o relație cu alții, iar omul nu este un accident cosmic, existând solitar în univers. Dumnezeu L-a creat pe om pentru ca acesta să Îl poată cunoaște și să fie beneficiar al bunătății Lui. Când relația omului cu Dumnezeu a fost întreruptă prin păcat, Dumnezeu Și-a trimis propriul Fiu pentru ca relația să poată fi restaurată. Cei care au fost împăcați cu Dumnezeu prin credința în Fiul Său pot avea cea mai mare încredere în faptul că Dumnezeu caută o relație personală, vie și crescândă cu ei.

Geneza 1:27 — „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut."

• De la Geneza până la Apocalipsa, Scripturile Îl i

„credința voastră este vestită în toată lumea." (Romani 1:8)

Romani 1:8 — „Mai întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea."

Biserica Domnului Isus Hristos are menirea nu doar să existe, ci să mărturisească, să influențeze, să aibă impact în lume. Dar mărturia Bisericii nu poate fi puternică, relevantă și convingătoare, fără credincioși ancorați profund în adevărul Scripturii. O credință superficială va produce o mărturie slabă, fără impact. În schimb, o credință profundă generează o comunitate care luminează în întuneric (Mat. 5:14) și a căror ecouri în materie de credință sunt puternice, precum erau credincioșii din Roma (Rom. 1:8). Apostolul Pavel sublinia credincioșilor din Colose acest adevăr: „fiind înrădăcinați şi zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date" (Col. 2:7).